să număr pe degete secolul trecut
iar într-un moment de neatenție să-ți împărtășesc
câți ani au naufragiat
din sânii tăi
în călcâiul meu ros de săgeată

florile nu știu să țipe
atunci când sunt rupte de frumusețe
nu au regrete ca și oamenii după naștere
în durerea lor nu există luni de scârbă și lumi îngrozitor de pline
doar un singur cuvânt
având buzele roșii aruncate
înaintea tuturor lucrurilor

dacă mi-ai autopsia gândurile
iubito vei face diferența între moartea cronică și moartea morții
dragostea ta pentru metafore
ar crește din amănunt în amănunt până dincolo de gesturi
ahhh și ce mult s-ar pierde din această liniște de îmbrăcat
ce viu imediat
ce tandru mă vei arăta cu degetul în asfaltul unde ne întoarcem toți
accidentele de mașină

spune-mi ești?
ești cuvântul descurajant de cerc?
ești fiara care și-a făcut culcuș în ventricolul meu drept?
ești tu cea mai nevinovată întrebare
din viața mea?

nu știu
nu știu ce sunt sau până în cine sunt
nu știu dacă astăzi e bine să fie luni și nici nu-mi pasă
după ce oră te îndupleci să mă iubești de vie